Asociatia Cresatorilor de Albine din Romania reprezinta una din cele mai importante asociatii apicole din Romania si singura care a avut si are si in prezent o structura cu acoperire la nivel national, prin filialele existente in fiecare judet.

Constituita in 1957 ca organizaţie obştească, si recunoscuta oficial in 1958, A.C.A. din Romania a cunoscut o dezvoltare rapida si remarcabila in perioada urmatoare.

În anul 1958, Asociaţia Crescătorilor de Albine din România a aderat la Federaţia Internaţională a Asociaţiilor de Apicultură – APIMONDIA, iar in 1965 s-a organizat la Bucuresti cel de-al XX-lea Congres International Jubiliar al Apimondia, şi prima Expoziţie Târg internaţională de apicultură care a dus faima apiculturii romanesti peste hotare, integrand apicultura romaneasca in apicultura mondiala.

Dezvoltarea asociatiei a continuat si dupa acest eveniment unic in apicultura romaneasca, atat ca resurse umane cat si ca infrastructura, fiind creat astfel un sistem integrat unic de invatamant, cercetare, productie si valorificareprin: Institutul International de Economie si Tehnologie Apicola al Apimondia,  Institutul de Cercetare si Productie pentru Apicultura, Combinatul Apicol, Liceul Apicol, cercurile apicole judetene si nu in ultimul rand prin magazinele apicole ale filialelor si municipiilor de judet venite in sprijinul  apicultorilor prin asigurarea materialelor necesare practicarii meseriei dar si prin preluarea productiei apicole pentru valorificare.

Personalitatea care si-a dedicat viata acestei asociatii inca de la infiintare, pentru dezvoltarea apiculturii romanesti, a fost Profesorul Veceslav Harnaj(1917-1988), conducand-o timp de 25 de ani in perioada 1957-1982.

Odata cu Congresul de la Bucuresti presedintele V. Harnaj a fost ales si presedinte al APIMONDIA, cel mai important for apicol international, functie pe care a detinut-o timp de 20 de ani in perioada 1965-1985.

Perioada 1965-1989 reprezinta o importanta etapa de modernizare a apiculturii in Romania, dat fiind faptul ca mierea reprezenta ca si astazi un important produs solicitat la export, astfel numarul familiilor de albine fiind in continua crestere, apicultorii avand ca baza de aprovizionare si achizitie filialele si magazinele Asociatiei Crescatorilor de Albine existente in fiecare judet si oras mai important.

La sfirsitul anului 1989 in Romania se inregistrau cca 1 400 000 familii de albine, efectiv care dupa 1989, prin lichidarea sectoarelor de stat si cooperatist, s-a diminuat seminificativ ajungand la cca 600.000 in anul 2000.

Dupa 2000, pe masura ce economia de piata a evoluat, s-a inregistrat din nou o crestere a numarului de familii de albine, la ora actuala inregistrandu-se cca 1.200.000 familii de albine, un fapt notabil fiind si cresterea numarului de familii de albine per apicultor si productia per familia de albine prin rentabilizarea stupinelor si inregistrarea unui numar din ce in ce mai mare de stupine profesioniste (cu peste 150 familii de albine).

Trebuie sa mentionam ca dorinta de organizare si asociere a apicultorilor la nivel national este ceva mai veche si se leaga de personalitati ale apiculturii care si-au dedicat existenta in sprijinul albinelor si apicultorilor dupa cum se mentioneaza si in literatura (ex. T. Bucovineanu, 1996, T. Volcinschi, ).

Astfel, in 1915 ia fiinta Societatea Nationala de Apicultura, moment cand are loc si primul congres de apicultura din Romania. Presedintele ales al societatii D. M. Popovici, era un apicultor intreprinzator reintors la Iasi din SUA in 1914. Totodata s-a infiintat si Revista Nationala de Apicultura din Romania ca organ de presa al societatii apicole, revista care mai tarziu se va denumi Romania Apicola, devenind ceea ce si astazi este – revista Asociatiei Crescatorilor de Albine. Totodata, s-a stabilit ca sediul asociatiei si administratia precum si redactia revistei sa functioneze la Iasi.

Noua organizatie apicola a fost puternic afectata inca din primul sau an de activitate de declansarea primului razboi mondial, activitatea sa incetandu-si temporar activitatea. Societatea si-a reinceput activitatea in 1919, iar revista si-a imbunatatit calitatea si a reaparut sub inaltul patronaj al M.S. Regele Ferdinand I.

Dupa terminarea primului razboi mondial a urmat un al doilea congres in 1919 la Iasi in paralel cu o prima expozitie apicola, unde au fost invitati «toti apicultorii din Romania Mare, de la Nistru pana la Tisa, Dunare si Marea Neagra». La acest moment Societatea Nationala de Apicultura din Romania numara deja 34 de sectiuni teritoriale cu cca 1000 membri de diferite profesii.

In 1923 s-a tinut cel de-al 3 lea congres cand a fost ales presedinte reputatul cercetator si profesor, Florin Begnescu, promotor al cercetarii stiintifice in apicultura romaneasca. La acest congres statutul de functionare s-a modificat, fiind inspirat din statutul societatii romande de apicultura din Elvetia. S-au reinfiintat 13 sectii apicole judetene in contextul in care in Romania acelor vremuri erau in total 32 de judete.

Trebuie mentionat ca in perioada anilor 1915-1925 au mai activat si alte asociatii apicole private regionale care isi editau propriile reviste de specialitate, cum ar fi: Societatea Apicultorilor din Banat (cu revista Apicultorul), Societatea « Apicultorul » din Chisinau (cu revista Prietenul Apicultorului), Societatea apicola Ardeleana din Cluj (cu revista in limba germana Bienenzucht), Societatea Albinarilor din Bucovina din Cernauti (cu revista germana Binenen Vater), Asociatia Progresul Apicol din Alba Iulia (cu revista Stuparitul –mina de aur) si Stuparul Apicol din Deva

In 1925, Societatea Nationala de Apicultura se desfiinteaza si este asimilata de proaspat infiintata Societatea Centrala de Apicultura la initiativa unui unui pasionat apicultor din Iasi D. Stamatelache, care conduce la acea vreme o revista foarte apreciata la acea vreme « Buletinul Apicultorilor » si care a dorit o reunire a tuturor apicultorilor si asociatiilor apicole de la acea vreme intr-o uniune a stuparilor din Romania.

Societatea Centrala de Apicultura se va dizolva in cea de-a doua jumatate a anului 1949, odata cu schimbarea regimului politic si se va infiinta Asociatia Crescatorilor de Albine din Romania abia in decembrie 1957, fiind inregistrata  si recunoscuta oficial in iunie 1958 de catre Tribunalul Raionului Tudor Vladimirescu din Bucuresti.

Lista președinților Asociației Crescătorilor de Albine din România, de la înființare până în prezent :
  • 1957-1982

     

    Veceslav Harnaj

  • 1983-1987

     

    Constantin Paiu

  • 1987-1990

     

    Constantin Pintilie

  • 1991-1997

     

    Eugen Marza

  • 1997-2001

     

    Aurel Malaiu

  • 2001-2009

     

    Eugen Zorici

  • 2009-prezent

     

    Ioan Fetea