Asociatia Crescatorilor de Albine din Romania

Ianuarie

Ianuarie, început de an nou calendaristic, pentru apicultură este o lună în care iernarea albinelor este în plină desfășurare având caracteristicile ei specifice.
Din punct de vedere meteorologic ianuarie este în general o lună geroasă cu zile în care se instalează mase de aer polar si viscol. Cu toate acestea, pot apărea și zile însorite cu temperaturi care pot ajunge la 10-12ºC.
Din punct de vedere apicol, albinele trec în a doua perioadă a iernării, perioadă în care albinele încep „pregătirea” pentru noul sezon apicol. Zilele însorite cu temperaturi care stimulează zborul de curățire sunt o adevărată binecuvântare pentru albine și implicit pentru stupar. Spre sfârșitul lunii temperatura din centrul cuibului (ghemului de iernare) crește cu aproximativ 10ºC de la 24-25º la 34-35ºC favorabilă debutului creșterii de puiet ca urmare zborurilor de curățire efectuate și a unui consum de hrană crescut: de la 0.7-0,8 kg cât se înregistrează în primele luni de iernare la aproximativ 1-1,5 kg miere odată cu începerea creșterii puietului în funcție de puterea familiei de albine și de condițiile exterioare.


Pentru o iernare cât mai bună a familiilor de albine, apicultorul trebuie să acționeze în următoarele direcții:
1. Verificarea periodică a stupinei pentru prevenirea deranjării și neliniștirii familiilor de albine ca urmare a atacului unor animale sau păsări cum ar fi: șoareci, păsări de curte, ciocănitori, pițigoi, vrăbii;
2. Supravegherea modului de iernare al familiilor de albine prin:

  • analiza zumzetului albinelor, prin controale auditive periodice (ascultarea familiilor cu ajutorul unui tub de cauciuc cu diametrul de 0,8-1 cm);
  • analiza diferitelor resturi, a cantitații de albină moartă găsită pe jos, în fața urdinișului, a resturilor scoase de pe fundul stupului (cu ajutorul unei sârme îndoite sau cu ajutorul „foii de control” pusă pe fundul stupului) ori de câte ori timpul permite acest lucru;
  • îndepărtarea fără zgomot a gheții și a zăpezii neafânate de pe scândurelele de zbor ale stupilor, desfundarea urdinișurilor de albinele moarte și eventual așternerea în fața stupilor a unui strat subțire de paie sau frunze pe care să se poată așeza albinele atunci când execută zboruri de curățire; verificarea poziției stupilor;
  • Prepararea și administrarea turtelor de șerbet de zahăr și a plăcilor de zahăr candi sau de miere cristalizată familiilor de albine care au fost introduse la iernare fără suficiente rezerve de hrană.
  • Repararea, curățirea, dezinfectarea stupilor și a inventarului apicol, vopsirea stupilor; încheierea și însârmarea ramelor; completarea materialului apicol prin achiziție în funcție de planul de producție și dezvoltare pe anul care vine;

3. Constatarea stărilor anormale și remedierea acestora:
În ceea ce privește percepția și interpretarea zumzetului albinelor ca indicator în aprecierea stării familiilor de albine se cunoaște că un zumzet moderat și uniform arată că familia de albine este în stare bună și iernarea decurge normal, un zumzet puternic arată că familia este în suferință (boală, dăunători), un zumzet slab asemănător foșnetului de frunze arată că familia este înfometată (fie nu mai are rezerve de hrană fie acestea sunt dispuse de așa natură că albinele nu le pot aborda din cauza temperaturii prea scăzute), iar un zumzet prelung, neuniform în intensitate, plângător, indică absența mătcii. Când zumzetul este foarte slab sau nu se percepe aproape deloc se va interveni, fără a abuza, prin lovirea cu mâna a peretelui din față al stupului; dacă albinele răspund printr-un zumzet puternic care încetează numaidecât înseamnă că familia iernează în condiții bune.
Mortalitatea exagerată a albinelor poate fi rezultatul unei iernări cu multe albine batrâne, a unor boli sau dăunători, a unor familii fără matcă sau lipsa hranei.
Prezența șoarecilor poate fi stabilită după prezența cadavrelor de albine fără capete, roase, prezența excrementelor de șoarece, rumeguș de ceară în cantitate exagerată pe fundul stupului și la urdiniș.
Prezența albinelor umede, mucegăite, arată că în stup este prea multă umiditate deci există o ventilație deficitară.
Dacă albinele au abdomenul umflat și se văd pete de diaree la urdiniș sau pe scândurica de zbor, înseamnă că familia respectivă este bolnavă de diaree fie din cauza consumului de hrană de calitate necorespunzătoare iernării care favorizează apariția nosemozei, fie din cauza condițiilor nefavorabile de iernare care păstrează o umiditate mare în stup, fie este vorba de familii care iernează pe miere necăpăcită care absoarbe umiditatea din stup; situații favorizante pentru apariția nosemozei pot fi și familiile slabe, deranjate de acțiunea diverșilor dăunători sau paraziți.
Din cauza neliniștii provocate de lipsa mătcii familia de albine consumă mai multe provizii, se îmbolnăvește deasemenea de diaree, se epuizează și deseori moare; familia orfană dacă este observată în timp poate primi o matcă de la rezervă acolo unde acestea există sau este unificată cu o altă familie, mai slabă, dar care are matcă; aceste intervenții se fac în zilele calde cu cel puțin 12ºC sau, cel mai frecvent într-o încăpere încălzită în care să existe o temperatură de aproximativ 15ºC.
Prezența cristalelor în cantitate mare printre cadavrele de albine dovedește că mierea din faguri este cristalizată;
Completarea proviziilor la familiile care prezintă semne de hrană insuficientă (zumzet slab de foșnet de frunze, albine moarte pe fundul stupului cu trompa scoasă) se poate face și cu rame cu miere de la rezervă sau de la familiile unde se apreciază că există un excedent (prin rapida apreciere a greutății stupului); familia în cauză este introdusă într-o încăpere încălzită, se deschide și despachetează ușor se observă poziția ghemului și se amplasează fagurii cu hrană lateral ghemului, astfel încât albinele sa ia contactul cu acesta. Administrarea turtelor sau zahărului candi se face direct pe vatra stupinei
În ceea ce privește poziția stupilor aceștia trebuie să fie cu partea din față ușor înclinați în jos pentru ca apa să se scurgă afară.